Lasă un comentariu

Paste cu ciuperci


 Nu imi amintesc exact cum a luat nastere aceasta reteta,  dar a fost una dintre mancarurile cel mai des gatite in anii de studentie si a ramas una dintre retele mele preferate. De ce? Pai…e o mancare usor de facut, buna atat calda cat si rece( eu personal o prefer rece) si..usoara la stomac.

Iata varianta de paste cu ciuperci de astazi. Simte-te liber sa o modifici dupa gust. Nu prea ai cum si cu ce sa dai gres!

Mai intai am calit in ulei de masline 3 fire mari de ceapa verde, 2 ardei capia, usturoi (dupa gust) si seminte de ardei iute uscat (desigur, poti folosi doar piper, curry sau ardei iute proaspat)

Apoi am adaugat 1 kg de ciuperci proaspete champignion pe care le-am taiat felii

* poti pune si ciuperci la conserva dar iese mai gustos cu ciuperci proaspete

Am pus capacul si am lasat ciupercile sa scada dupa care am adaugat o conserva de rosii cuburi, cam 2 linguri de pasta de tomate, am condimentat cu oregano, busuioc, patrunjel, sare si cateva foi de dafin.

Am fiert 500 gr de paste penne integrale. Este important ca pastele sa fie fierte cu 1 minut mai putin decat timpul indicat pe ambalaj pentru ca ele se vor mai inmuia de la sosul fierbinte pe care il vom turna imediat ce am fiert si scurs pastele. Am pus capacul pe oala si am mai amestecat de de vreo doua ori pastele ca sa se uniformizeze caldura si sosul .

*reteta merge foarte bine cu paste cochilie,penne sau spirale. Nu o recomand cu spaghette.

Pofta buna!

Oana T.

Reclame
3 comentarii

Tort negru sau mud cake


 (reteta furata de la tanti Gabi) 

Prima oara cand am vazut acest tort am zis in sinea mea ( yeah, whatever…un tort manjit cu ciocolata care pare ca mai tare murdareste farfuria decat sa ma ispiteasca) Si am gustat prima lingurita.  Ce a urmat? Un „mmm” urmat de o alta lingurita ”mmm” si uite asa am tors si am „lins” prima felie de tort…cu ochii dupa alta.. Dar, ca o fata delicata ce sunt, m-am oprit la o felie. ( Dar nu te gandi ca nu mi-a stat pe creier tortul pana nu s-a terminat)

Si acum reteta:

Pasul 1:

Intr-o cratita se pun

  • 2 pachete de unt
  • 8 linguri apa
  • 100 gr cacao
  • 500 gr zahar

*Tip: alege o cacao care sa fie mai roscovana si nu prea inchisa la culoare. Are o aroma mai placuta

Se pune cratita pe aragaz la foc mic si se amesteca pt a nu se lipi si afuma. Nu iti face griji nu vor fi cocoloase asa ca nu te gandi sa torni cacao in „ploaie”.

Clocoteste vreo 5 minute compozitia si da-o deoparte.

Adauga acum

  • O lingura de esenta  rom ( sau mai multa daca iti place aroma intensa de rom)

Asteapta sa se racoreasca compozitia ( dar nu sa se raceasca de tot) si adauga

  • 9 galbenusuri

Pe care le-ai amestecat anterior intr-un castronel. Toarna putin cate putin si amesteca pana se incorporeaza bine.

Opreste din aceasta crema de ciocolata 1 cana ( 1cup ) Vei  folosi aceasta cana de crema la sfarsit pentru a „imbraca tortul.

* Daca nu ai masuri speciale de bucatarie alege o cana mai mica, de cafea de exemplu.

Peste restul compozitiei din cratita pun

  • 4 linguri de faina

Si amesteca bine totul pana devine o crema omogena.

E momentul sa adaugi

  • Albusurile (9 la numar) batute spuma cu un praf de sare

Sper ca ai mixer si nu te chinui caci trebuiesc batute bine pana cand poti intoarce vasul fara ca spuma sa cada!

Cand ai terminat arunca albusurile peste crema din cratita. Amesteca cu rabdare ca la pandispan. In acest mod albusul isi va pastra din „pufosenie”.

*Daca ai aceeasi privire incrucisata ca si mine cand am auzit prima oara ca se mesteca ca in pandispan nu te ingrijora, iti explic imediat: cu o spatula (sau o lingura de lemn ori silicon, ori plastic  ori in lipsa de altceva o lingura normala) amesteca dinspre marginea cratitei spre centru, desenand niste raze imaginare. Cu spatula atingi fundul( daca s-a lipit compozitia nu apasa f tare) iar cand ajungi in centru ridica spatula si continua miscarea desenand alte raze, pana cand crema de ciocolata a „inghitit” toata spuma de albus.

Dupa ce ai terminat toarna compozitia intr-o forma de tort ( daca nu ei nu te ingrijora, foloseste o oala care sa aiba aprox diametrul unei forme de tort) in care ai pus o foaie de copt pe care ai pliat-o cu grija la fund ca tortul sa poata lua forma rotujoara a vasului. Primul tort eu l-am facut intr-o oala micuta, careia i-am demontat manerele de plastic. 😛

Tortul se coace 45-50 de min la foc mediu spre mic

*daca nu cunosti cuptorul si ai emotii sau daca stii ca arde, pune pe gratarul de jos o folie de aluminiu pt a mai „inmuia” focul. Sau lasa focul mai spre minim( cu riscul de a coace cu 5-10 min mai mult tortul)

Vei observa ca tortul va creste si va fi pufos.  Chiar si cand e copt va ramane usor pufos deasupra . Testeaza cu o scobitoare, sa vezi daca in adancime e copt( nu trebuie sa ramana crema lipita de pai)

Daca e gata scoate tortul din cuptor si lasa-l descoperit vreo jumatate de ora pana se racoreste si scade. ( se va lasa cam pe jumatate)

Intoarce-l cu „fundul” in sus pe un platou, da jos foaia de copt si toarna crema pastrata in cana. Imbraca tot tortul si gata! Pune-l la frigider si asteapta sa se faca rece rece. Pofta buna!

Yam!

P.S. Iata un Mud cake in varianta Christmas 😀

 

Lasă un comentariu

Inceputul…

Imi amintesc cu amuzament despre primele experimente culinare. O asteptam pe mama de la serviciu cu mancare. Dupa luni de cartofi prajiti ( ah nici nu vreau sa stiu ce nivel avea colesterolul nostru) am trecut la ceva mai „sofisticat”…orezul. Pe aragaz, in cupor, cu praz, cu masline, cu legume. Tocanite. Am descoperit ca-mi place sa gatesc, insa nu pentru a manca eu ci pentru a-l vedea pe celalat ca se bucura de bucate. Era ca o recompensa pentru mine zambetul mamei cand o asteptam cu masa pusa. ( Acum imi dau seama ca bucuria venea din initiativa mea nu din ceea ce gateam caci, saraca, s-o fi saturat de cartofi si orez in toate formele posibile)

A urmat apoi cativa ani de pedepsire a papilelor gustative. Eh…adolescenta….tineretea…grija pt silueta.. Popcorn in loc de senvisuri delicioase la scoala, carne fiarta in loc de fripturica. Incercam chiar sa nu fac mancarea gustoasa tocmai pt a nu-mi dori prea mult sa o mananc.

Am redescoperit placerea de a manca si a gati acum 2 ani, iar de atunci sunt „chinuita” de fantezii culinare. Placerea e cu atat mai mare cu cat am cui sa ii gatesc 🙂  In spirit de gluma as spune ca, daca m-as gandi la barbati asa cum ma gandesc la mancare as infunda iadul :))

In general nu-mi place sa gatesc dupa retete in care trebuie sa cantaresc tot si sa respect cu strictete instructiunile. Si rareori fac aceeasi mancare in acelasi fel.

Cam atat din „culise”… Pofta buna!

Oana T.