Lasă un comentariu

Inceputul…

Imi amintesc cu amuzament despre primele experimente culinare. O asteptam pe mama de la serviciu cu mancare. Dupa luni de cartofi prajiti ( ah nici nu vreau sa stiu ce nivel avea colesterolul nostru) am trecut la ceva mai „sofisticat”…orezul. Pe aragaz, in cupor, cu praz, cu masline, cu legume. Tocanite. Am descoperit ca-mi place sa gatesc, insa nu pentru a manca eu ci pentru a-l vedea pe celalat ca se bucura de bucate. Era ca o recompensa pentru mine zambetul mamei cand o asteptam cu masa pusa. ( Acum imi dau seama ca bucuria venea din initiativa mea nu din ceea ce gateam caci, saraca, s-o fi saturat de cartofi si orez in toate formele posibile)

A urmat apoi cativa ani de pedepsire a papilelor gustative. Eh…adolescenta….tineretea…grija pt silueta.. Popcorn in loc de senvisuri delicioase la scoala, carne fiarta in loc de fripturica. Incercam chiar sa nu fac mancarea gustoasa tocmai pt a nu-mi dori prea mult sa o mananc.

Am redescoperit placerea de a manca si a gati acum 2 ani, iar de atunci sunt „chinuita” de fantezii culinare. Placerea e cu atat mai mare cu cat am cui sa ii gatesc🙂  In spirit de gluma as spune ca, daca m-as gandi la barbati asa cum ma gandesc la mancare as infunda iadul :))

In general nu-mi place sa gatesc dupa retete in care trebuie sa cantaresc tot si sa respect cu strictete instructiunile. Si rareori fac aceeasi mancare in acelasi fel.

Cam atat din „culise”… Pofta buna!

Oana T.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: